Nu am dat cantitati de faina si de apa pentru ca eu fac din ochi totul. Oricum e foarte usor de pregatit si cantitatea de faina folosita depinde de dorinta fiecaruia.
Se ia un vas (pamant sau sticla) si se pune faina in el (eu am pus 5 linguri cu varf), se amesteca cu putin zahar. Se pune apa intr-un vas si se pune la fiert si dupa ce da in clocot se ia de pe foc. Se lasa la racit si cand ajunge la o temperatura mai scazuta (degetul introdus in apa este comfortabil cu caldura) se adauga, tot cate putin, peste faina cu zahar. Se amesteca cu o lingura de lemn mereu pentru a nu se forma cocoloase.
Adaugam atata apa incat sa obtinem un aluat mai gros decat cel de clatite. Daca se face amestecul in vas de pamant, el dupa ce e omogenizat bine se transfera intr-un vas de sticla sau un borcan mai maricel si cu gura larga.
Se acopera cu un tifon cu tesatura rara si se pune afara la soare. Se are grija ca sa fie soare pe vas de dimineata pana seara sau pe perioada cat e cald afara, se mai amesteca din cand in cand, usor, cu lingura de lemn in maia, asta daca vedem ca a prins pojghita.
Seara sau dupa ce dispare soarele ducem vasul in casa, il invelim pe margini doar sa nu se raceasca prea brusc dar lasam tifonul pe deasupra. a doua zi ducem iar la soare maiaua. o sa observam ca incepe sa fac bule mici de aer, creste in volum. Se poate intampla sa se formeze in doua zile maiaua dar in general ii trebuie circa 3 zile de soare.
Mie imi place sa pun primavara cand infloresc pomii si albinele incep sa zboare, atunci "cica" este cel mai bine. Sa nu uitam sa amestecam cu lingura de lemn in maia si sa omogenizam (amestecarea se face incet, de sus in jos, ca la albusurile de ou cand le amestecam cu faina). o sa vedeti cum creste si se bulbuca maiaua in vas si o sa stiti ca e gata de folosire.
Daca nu o folositi imediat, atunci mutati in borcan cu capac si puneti la frigider sau in portii individuale (prima sa se masoare cu o cana de 250 ml, apoi tot mai mici) si puneti la congelator, se pastreaza congelat si pana la un an.
De ce am spus ca prima portie sa fie masurata cu o cana de 250 ml si restul tot mai mici, pentru ca maiaua cu cat sat mai mult se acreste tot mai tare. In final daca folositi la fel de mult din maiaua veche cat ati folosit la inceput o sa aveti o paine cu un gust acru (sourdough) nici decum o paine cu gust de paine alba taraneasca coapta in cuptor afara.
Din maiaua prima daca vrem sa facem paine, luam o cantitate cat intra intr-o cana de 250 ml si o folosim dupa care "hranim" maiaua ramasa prin adaugare de putin zahar (cat iei intre doua degete) si circa 70-80 gr faina, amestecam si daca vedem ca e prea tare mai adaugam apa calduta sau daca e prea moale mai adaugam faina, ca sa obtinem o consistenta ceva mai groasa decat am avut la inceput. Pastram la borcan inchis si la frigider daca folosim des sau varianta "congelator" daca folosim rar maiaua.
Ultimele 3 poze arata cum se "hraneste" maiaua dupa ce am luat din ea o cantitate anume pentru pain
Stiu ca multa lume prepara propria maia pentru paine si tot la fel de multa lume foloseste si un piculet de drojdie "ca sa ajute" aluatul sa creasca, sa fie mai pufos. Intradevar, daca se pune putina drojdie in timpul framantatului painii, ea va fi mai usoara, mai aerata, cu o coaja mai frumoasa.
Eu pregatesc ambele variante pentru ca la painea cu aia naturala, daca nu folosesti alti agenti de crestere, trebuie sa astepti multe ora, foarte multe ora ca sa dospeasca. Agentii de crestere adaugati la framantat scurteaza si timpul de dospire nu numai aspectul si textura painii.
Oricum, din experienta scriu cele ce urmeaza. Imi place sa imi pregatesc propria maia dar in general nu o pastrez prea mult. Nu stiu de ce nu fac asta dar stiu ca atunci cand am chef de o paine ca la strabunica acasa nu e greu sa imi formez maiaua.
Pe vremuri oamenii purtau maiaua in borcane sau sticle plate si tineau legata la brau, aproape de corp ca sa ii dea caldura mereu. Asa isi faceau maiaua in timpul iernii, sau toamna tarziu cand deja vremea nu mai permite postarea fainii la soare, sau primavara devreme.
Savarinele cu frisca sunt o delicioasa imbinare intre textura pufoasa și ușor umeda a savarinei, imbibata cu deliciosul...
Savarine cu frisca - desert delicat si racoritorPrajitura Tosca este adesea servita cu o cups de frișca sau cu o lingurita de smantana pentru a completa perfect echilibrul...
Prajitura Tosca - un desert imbietorSupa de linte turceasca (Mercimek Çorbası) este o reteta traditionala si foarte populara in bucataria turceasca. Este o...
Supa de linte turceasca - delicioasa, sanatoasa si usor de preparatPrajitura Medovik, cunoscuta si ca prajitura cu miere, este un desert format din foi subtiri cu miere si crema fina din...
Prajitura Medovik - un desert rafinat, cu arome delicateCozonacul pufos cu aluat oparit se pastreaza moale si pufos si in zilele urmatoare. Aluatul de cozonac se lucreaza foarte...
Cozonac pufos cu aluat oparitIncearca reteta noastra delicioasa de cheesecake fara coacere cu capșuni, un desert racoritor si ușor de preparat....
Cheesecake fara coacere cu capsuni. Un desert fin si aromat.
Comentarii